06 Mar 2011 Leave a Comment
”Daca as sti ca l-am pierdut pentru totdeauna si as simti ca nu mai este nicio cale de a-l aduce inapoi,mi-as smulge singura inima din piept,as stoarce sangele ce-mi poarta durerea apoi mi-as arde sufletul in iluzia de a sterge orice urma de pacat.Inainte de asta l-as ucide pentru oportunitatea de a-l mai revedea inca o data in focurile iadului.Egoismul mi-ar atinge limita maxima deoarece eu nu as mai simti nici chin nici durere.Sufletul mi-ar fi scrum iar simturile pamantesti.As zambi privindu-l cum isi urla amarul,cum se inneaca cu proriile vise,cum se autodistruge cu viciile sale.As fi insumi diavolul caci a fost si doar prin moarte a ramas al meu.
Pana atunci insa as suferi in tacere,neatingandu-ma de niciun fir din capul ei,incercand sa-l aduc inapoi,sa-i rapesc dragostea si sa raman intr-un glorios triumf.Dar ce este cu adevarat suparator,pana si pentru o nebuna,o instabila,pana si pentru mine este ca realizez ca mi-as rapi propria-mi comoara.Ca si cum un hot si-ar fura din propria avere.Ah,dar asta suna atat de patetic pana si pentru cineva ca mine!
Uite ce fac,doar uite-te putin la mine,nu ca ai putea dar poate ai simti.Sunt nebuna,iubirea m-a obsedat m-a transformat in ceea ce sunt.Sunt nebuna dupa afectiunea ta iubitule si jur,oh,jur ca vei regreta daca pana la urma nu ai sa-mi cazi in brate,caci tu m-ai adus in aceasta stare si tot tu vei fi acela care mi-o va mentine stabila.”
Jurnalul din ospiciu
