19 Oct 2010 Leave a Comment
Priveam cum lumea se misca in jurul meu.Totul prindea din nou forma,viata,iar gustul amar de cafea ma indemna sa o fac si eu.Sa revin cu picioarele pe pamant.Dar cum o puteam face daca insumi traiam din idila unui vis?
Cafeneaua era protectia mea acum.Prin geamul de sticla simteam zidul ce ma despartea de realitate.Fulgi mari de nea se izbeau de sticla iar aburii cafelei ma impiedica sa vad adevarata viata a lor.O secunda,doua trei insemnau o viata intreaga.Puteai oare tu simti in doar cateva clipe o viata intreaga?O puteai trai?
Fericirea poate fi întâlnită într-un simplu grăunte de nisip din deşert.Nu era nevoie de prea mult timp.Dragostea nu poate fi masurata in secunde sau minute.Dragostea este eterna.
Am inchis ochii,ferm convinsa ca gresisem.De asemenea greseam de fiecare data cand reprosam,tipam sau taceam.Nu vom ajunge niciodată să înţelegem semnificaţia acestor vorbe. Căci în toate momentele vieţii noastre există lucruri care s-ar fi putut întâmpla, dar până la urmă nu s-au întâmplat. Există clipe magice care trec neobservate şi – brusc – mâna destinului ne schimbă universul.
Dragostea inseamna libertate.Dragostea inseamna egoism.Dragostea inseamna doi.Asta este ceea ce nimeni nu intelegi,acel doi nenorocit acel sacrificiu prin care acest cuvant ne face sa trecem si inca ma intreb,de ce greseste lumea in acest doi?De ce nu evadeaza pur si simplu din acest viciu si continua sa se prefaca,ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.De ce ne invinovatim pentru tot ce se intampla cu ceilalti?De ce pur si simplu nu putem trai clipa ca un fulg de nea,o secunda,doua,trei daca pana la urma toti spunem ca a fost in zadar?De ce nu putem spune ca a fost frumos in loc sa plangem?
De ce lumea e un borcan cu tristete atunci cand doi devine unul?
Constatand ca aceasta cifra e o taina de ce nu incercam sa o aflam?Astfel s-ar duce magia cafenelelor in care ai sta si ai plange dupa clipele petrecute.Iar daca magia s-ar duce cafeaua si alcoolul s-ar ieftini din cauza reducerii consumului.
