19 Oct 2010 Leave a Comment
Priveam cum lumea se misca in jurul meu.Totul prindea din nou forma,viata,iar gustul amar de cafea ma indemna sa o fac si eu.Sa revin cu picioarele pe pamant.Dar cum o puteam face daca insumi traiam din idila unui vis?
Cafeneaua era protectia mea acum.Prin geamul de sticla simteam zidul ce ma despartea de realitate.Fulgi mari de nea se izbeau de sticla iar aburii cafelei ma impiedica sa vad adevarata viata a lor.O secunda,doua trei insemnau o viata intreaga.Puteai oare tu simti in doar cateva clipe o viata intreaga?O puteai trai?
Fericirea poate fi întâlnită într-un simplu grăunte de nisip din deşert.Nu era nevoie de prea mult timp.Dragostea nu poate fi masurata in secunde sau minute.Dragostea este eterna.
Am inchis ochii,ferm convinsa ca gresisem.De asemenea greseam de fiecare data cand reprosam,tipam sau taceam.Nu vom ajunge niciodată să înţelegem semnificaţia acestor vorbe. Căci în toate momentele vieţii noastre există lucruri care s-ar fi putut întâmpla, dar până la urmă nu s-au întâmplat. Există clipe magice care trec neobservate şi – brusc – mâna destinului ne schimbă universul.
Dragostea inseamna libertate.Dragostea inseamna egoism.Dragostea inseamna doi.Asta este ceea ce nimeni nu intelegi,acel doi nenorocit acel sacrificiu prin care acest cuvant ne face sa trecem si inca ma intreb,de ce greseste lumea in acest doi?De ce nu evadeaza pur si simplu din acest viciu si continua sa se prefaca,ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.De ce ne invinovatim pentru tot ce se intampla cu ceilalti?De ce pur si simplu nu putem trai clipa ca un fulg de nea,o secunda,doua,trei daca pana la urma toti spunem ca a fost in zadar?De ce nu putem spune ca a fost frumos in loc sa plangem?
De ce lumea e un borcan cu tristete atunci cand doi devine unul?
Constatand ca aceasta cifra e o taina de ce nu incercam sa o aflam?Astfel s-ar duce magia cafenelelor in care ai sta si ai plange dupa clipele petrecute.Iar daca magia s-ar duce cafeaua si alcoolul s-ar ieftini din cauza reducerii consumului.
12 Oct 2010 Leave a Comment
Privi dincolo de aerul condensat,de cerul dezmortit si de stelele somnoroase.Isi imagina ca era acea boaba de cafea amaruie si crocanta,macinata si amestecata ca un praf in acel lichid maroniu pe care lumea se obisnuise sa-i spuna ”cafea”.Sau ”viciu”.Sau ”viata,energie,putere,culoare,oxigen,placere,otrava ”,orice altceva ce ar putea sa o condamne,ceva ce ar lua vina asupra ei,ce ne-ar putea face sa o consumam linistiti fara sa ne gandim la consecinte.Un gand murdar ce nastea din propria noastra vointa si ne rapea independenta.
Se gandea ca ar putea fi orice isi dorea,isi putea termina cafeaua linistita,sa inspire adanc si sa-si continue povestea.Ar putea sa-si puna din nou rochia bej si tocurile rosii si sa plece.S-ar putea intoarce seara multumita ca trecusera 16 ore in care rezistase tentatiei.Apoi avea sa-si puna pantofii in frigider,sa-si toarne un pahar cu lapte in acel pahar uzat de Martini si ,zambind s-ar baga sub cersaful vesnic rece.
Tentatia o va macina in acele 9 ore chinuitoare,iar in sine se va gandi sa scoata telefonul din lada veche si sa-l repuna in functiune.Va putea sa-si deschida cutia postala si sa stranga scrisorile de langa usa.Isi imagina cum le va citi si ii vor da lacrimile.Cum isi va plange din nou de mila si cum va scrijeli peretii cu unghiile noaptea dupa cateva momente de magie in care voia sa fie orice inafara de sufletul sau.
Ar putea scrie ceva,ceva ce sa o linisteasca,ceva ce nu ar aduce-o la realitate si care ar putea sa o mentina in aceasta stare de reverie,imaginandu-si ca este o boaba de cafea.Simtea gustul amar al boabei in lipsa de cunostinta si brusc isi dori una.Sari de pe pervaz zbuciumata,varsand ceasca fierbinte pe cardiganul alb,urcandu-se pe dulapul din bucatarie.
Nu avea nevoie sa fie o boaba de cafea ca sa stie cum e sa fii macinat.Nu voia sa se simta amara ci sa-i simta ei gustul.Nu avea de gand sa mai poarte acea rochie bej cand defapt o mai vazuse pe altcineva in statia de metrou.
Avea de gand sa fie ea,avea de gand sa fie prorpia sa boaba,impartind unicul sau gust,propria sa culoare,singurul sau viciu.
Si privind custia postala,aceasta mai avea de asteptat.
